Periodontology

Parodontoza, sau parodontita cum este cunoscută în comunitatea medical este o inflamație a gingiilor (țesutului parodontal) care în timp duce la dispariția osului din jurul unui dinte. Ca urmare a resorbției osase în timp dintele sau grupul de dinți afectați va avea o mobilitate crescută, care dacă este neglijată de va accenta tot maim ult până la pierderea dinților afectați.

Cauza dovedită a parodontozei este inflamația de cauză bacteriană, de altfel de aceea se și numește în comunitatea medical parodontită și nu parodontoză. Evident că există și alți factori favorizanți, în acest caz un factori important este reprezentat de bagajul genetic. Cu alte cuvinte dacă un părinte a avut această afecțiune, șansele ca urmași săi să sufere de aceeași problem sunt mai mari. Alți factori favorizanți sunt afecțiunile sistemice cum este diabetul zaharat dar și factori locali cum ar fi plombe care nu sunt corect adaptate, probleme ale ocluziei dentare (mușcătura pacientului), etc. În orice caz, pacienții ar trebui să rețină că acești factori favorizanți au șanse mult mai mici să se manifeste dacă pacientul are o igienă orală optima.

Contrar opiniei populare, inclusiv parodontoza se poate trata cu rate diferite de succes. Principalul tratament al bolii parodontale are ca obiectiv indepărtarea infecției care a dus la apariția ei. În acest scop în cadrul Clinicii Maxilomed utilizăm protocoale de lucru care au fost validate de studii clinice pe loturi semnificative de pacienți. O altă componentă importantă se adresează factorilor favorizanți atât locali cât și eventualelor afecțiuni sistemice pe care pacientul le prezintă. Putem aplica și aplicăm inclusiv tratamente ajutătoare cum este cel realizat cu ajutorul laserului dentar care crește șansele unui rezultat pozitiv al tratamentului. Dar una dintre cele mai importante componente ale tratamentului ține de pacient, mai exact de corectitudinea cu care acesta își întreține igiena locală, din acest considerent toți pacienții clinicii Maxilomed beneficiază de instructaj de igienizare adaptat nevoilor lor particulare.

Înainte de debutul bolii parodontale, de cele mai multe ori se instalează gingivita. Aceasta, din urmă, este o inflamație a gingiilor doar fără afectarea suportului osos din jurul dinților. Unul dintre cele mai frecvente semne ale gingivitei este reprezentat de sângerarea gingivală fie spontană sau la periajul dentar. În mod normal o gingie sănătoasă nu ar trebui să sângereze, apariția sângerării indică o inflamație a gingiei, care dacă este neglijată sau pacientul oprește periajul dentar în acea regiune, se va accentua. În cazul în care apare deja mobilitatea dentară patologică, de cele mai multe ori boala este instalată, iar tratamentul trebuie adaptat acestei situații. Un alt semn al parodontozei frecvent întâlnit este halena orală, adică un miros neplăcut al cavității orale.

Uneori este posibilă refacerea osului dar aceasta depinde de mai mulți factori. În primul rând este important, ca înainte de a trece la diverse metode de reconstrucție, să ne asigurăm că pacientul are o igienă orală corespunzătoare. În caz contrar putem presupune justificat că principalul factor determinant este prezent, iar reconstrucția țesuturilor va fi urmată de un eșec. De asemenea este important să evaluăm și tiparul după care s-a resorbit osul, nu toate categoriile de resorbție osoasă se pretează pentru regenerare osoasă din păcate.

În principiu da, dar depinde și de statusul cavității orale. Dacă un pacient și-a pierdut toți dinți din cauza bolii parodontale, asta nu înseamnă că nu poate să beneficieze de tratament cu implanturi dentare. Dacă în schimb o parte din dinții afectați de boala parodontală pot fi păstrați, iar în zona celor care au fost extrași dorim să facem implanturi dentare ar fi mai sigur să etapizăm puțin tratamentul. Mai exact pentru început este indicat să scădem inflamația de la nivelul cavității orale și să stabilizăm boala parodontală, iar ulterior să facem reconstrucția cu implanturi dentare. Pot fi făcute și implanturi dentare imediat după extracția dinților parodontopați irecuperabili, dar de cele mai multe ori evităm acest lucru din două considerente: în primul rând la nivelul gingiei există o zonă inflamată care poate să influențeze negativ vindecarea implanturilor dentare, iar în al doilea rând după extracția dinților afectați de boala parodontală de cele mai multe ori vom pierde mai mult os decât în cazul extracției dinților care nu au fost afectați de această afecțiune și implicit apare riscul expunerii implantului dentar.

Nu, decizia de a extrage un dinte depinde de mai mulți factori indiferent dacă este vorba de un dinte afectat de boala parodontală sau de alt ceva. În principiu scoatem un dinte dacă nu mai poate fi recuperat prin diverse metode de tratament, nu are rol funcțional (nu se justifică tratamente complexe deoarece pacientul oricum nu-l folosește) și care nu va produce mai mult rău decât bine într-un interval relativ scurt de timp. Decizia de a păstra sau extrage un dinte cu boală parodontală este ghidată de criteriile expuse anterior la care se mai adaugă și severitatea afecțiunii. De exemplu dinții cu mobilitate accentuată și implantare minimă osoasă (sau uneori chiar absentă) de cele mai multe ori vor fi extrași, pe de altă parte dinții care mai au șanse de a fi folosiți de pacienți pentru câțiva ani, la pacienți care au o igienă corespunzătoare vom încerca să-i păstrăm chiar dacă uneori avem nevoie de imobilizări dentare sau alte metode prin care să le scădem mobilitatea.